PSP BLOG

Pentru că ni s-a cerut şi pentru că întâmplător numai joculețul ăsta l-am jucat în ultima vreme, iată că m-am apucat şi am scos şi un mic review. Cum spune şi titlul jocul se cheamă N+, un joc în care eşti un simplu ninja, iar scopul tau este să activezi un switch şi să te îndrepţi spre ieşire.

Numai că nu este atât de simplu şi nici nu eşti un simplu ninja. Eşti un ninja cu viteză dumnezeiască, poţi sări la o înălţime de neîntâlnit, dar toate astea au preţ de plătit: viaţa ta este scurtă, foarte scurtă, adică ai doar un minut jumate să termini un nivel. Deşi aspectul de ninja este un pic cam ambiguu in acest joc şi nu se leagă nici un fel de poveste în jurul acestui personaj, jocul este unul extrem de “direct” şi va provoca o foarte mare dependenţă. Este genul de joc care te face să baţi din picioare in metrou eventual să te izbeşti de cineva, să treci furios mai departe fără să-ţi ceri scuze, să inchizi jocul extrem de nervos că nu poţi trece un nivel, iar apoi în 5 minute să-l aprinzi din nou.

Jocul conţine de fapt 40 de nivele care la rândul lor sunt formate din alte 5 stagii prin care trebuie să treci în mai puţin de 2 minute in total, asta dacă strângi şi aurul din stagiu. Ca un mic ninja ce te aflii trebui să ajungi la un switch printr-un stagiu extrem de bine gândit şi presărat cu bombe, rachete, mitraliere şi altele, toate puse pe capul eroului nostru fără nume. Pentru că nu ai nici măcar un shuriken cu care să-ţi neutralizezi inamicul, trebuie să sari prin tot nivelul, să te urci pe pereţi, să aluneci pe ei să sari din nou şi să-ţi atingi ţinta. Câteodată termini nivelul din prima încercare sau a doua, iar alte dăţi îţi dai seama că ai ajuns la a 100-a încercare şi tot mai vrei să încerci.

Jocul este gândit ca un puzzle fără puzzle ce se bazează mai mult pe instinctele tale şi pe capacitatea ta de a folosi la momentul potrivit “X”-ul şi cu nivelul de presiune dorit. Sunt şi câteva nivele care prezintă un iz de puzzle prin activarea mai multor switch-uri pentru aţi deschide o altă cale de acces către final, dar sunt destul de rare şi extrem de intuitive.

Extrem de simplu în sinea lui jocul te va ţine captat foarte mult, dar la un moment dat sigur îţi va da impresia unui joc repetitiv şi plictisitor. Poate acest sentiment a venit, pentru mine, şi din cauza simplului fapt că nu se întâmplă nimic de la un nivel la altul. Nu există o poveste pe care o urmez, nu ştiu cine sunt în acest joc şi încotro mă indrept şi mai ales de ce mă îndrept, unde mă îndrept. N-ar fii vorba numai de asta dacă s-ar schimba măcar o parte din peisaj, măcar fundalul sau măcar o culoare în plus. Pardon, îţi poţi schimba culoarea ninjacului după un anumit număr de nivele terminate. În plus ce te mai poate distra este “baletul” de la finalul fiecărui nivel.

În opinia mea este un joc ce te va ţine lipit o mare perioadă de vreme de PSP-ul tău mai ales dacă îţi vei dori ca şi mine să deblochezi toată muzica pe 8-biţi a jocului şi dacă vei începe să joci nivele creeate de alţii pentru modul multiplayer. Dacă am avea şi un sistem de notare a jocurilor, i-aş da 4 stele din 5 sau nota 8 din 10, dar cum nu avem aş spune că este un joc acolo sus în lista de jocuri pe care trebuie neapărat să le jucaţi. Mă hazardez sau poate nu, numindu-l un Arcade Clasic.